Foarte ciudat cand esti singur in lumea ta. Unde doar gandurile, trairile si sperantele iti sunt prietene. Multe si multi au disparut... la fel ca nisipul luat de valuri. Furtuna inca persista, in urma a lasat doar pulbere din lucrurile cele mai importante, de care ea ar fi avut nevoie. Imaginile sunt gri sau sterse. Cum sa refaca puzzle-ul care reprezentand viata ei aproape perfecta, o va face fericita?! Nimic nu mai e la fel... Totul s-a schimbat! E o straina in propria sa viata, o pata neagra pe un fond alb, o floare ofilita printre mii de flori vii, o pasare cu aripi frante careia zborul ii va fi strain.
Alearga haotic pe un drum care pare fara sfarsit, incercand sa caute cauze si raspunsuri... Drumul e lung, iar la un moment dat din el se desprind alte doua. Niciodata nu nimereste drumul cel bun. E ca la ruleta... e trist cand te gandesti ca viata ta depinde doar de o alegere sau o miscare gresita. La randul lor, din cele doua drumuri se desprind altele... si persista in cautare.
E naiva precum un copil, e constienta ca nu va fi cum era odata, nici ea, nici viata ei. Insa e mai simplu sa se minta, decat sa recunoasca ca trecutul nu se intoarce.
Nu stiu de ce-mi revine in minte obseia asta cu fericirea... asa din cand in cand, la intervale pe care si de m-as stradui n-as reusi sa le stabilesc venirile si plecarile... dar intodeauna porneste de la ceva, o imagine, un sunet, o lumina, poate chear o culoare
RăspundețiȘtergere