My little Fluffy is gone...

O zi trista, foarte trista pentru mine! Din pacate catelusul meu drag si scump a... murit. :( Era bolnav, i-am dat tratamentul prescris de veterinar, dar DEGEABA! Astazi cand m-am trezit, am vrut sa vad ce face, dar tatal meu... "Nu, nu, nu mai e. Fluffy nu mai traieste!" Mi-a picat cerul in cap.

Da, multi mi-ati spune "E doar un caine! Iti iei altul.". Da, este un caine, dar spre deosebire de unii oameni, chiar a fost loial, desi mai facea nebunii, ma facea sa zambesc in acelasi timp. Cum nu am obiceiul sa-mi schimb prietenii ca pe sosete, nici cu Fluffy nu pot face asa. Cel mai probabil, mama imi va lua altul. Dar nu va fi la fel, nimeni nu-l va inlocui; plus ca niciodata nu-l voi uita! :( Am multe amintiri cu el, mai am si semnul pe mana de cand m-a muscat... I'll be missing you, Fluffy! :* :( :(( :(

Viata = drumul plin de provocari

Se spune ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce! Perfect adevarat! Stau si ma intreb, oare toti suntem la fel de puternici? Cu siguranta nu, unii sunt ca o frunza in vant, iar altii ca stancile batute de vant si ploaie, dar care sunt tot in picioare.
Dar oare EU unde ma incadrez? In care dintre cele doua categorii ma situez?Cat sunt EU de puternica? Nu mi-e clar inca... S-ar spune ca nu ma cunosc, dar nu e asa. Ci pur si simplu, prin tot ceea ce trec si ca raspuns reactiile mele, ma fac sa am indoieli. Pana acum am trecut peste piedicile puse. Asadar... sunt puternica, sau asa cred. Insa, chiar in momentele in care scriu, ceva se intampla... ma lovesc de un alt gard, o alta bariera.

Trist e ca nu stiu ce se va intampla si cum se va sfarsi. Stiu doar ca dau cu capul ori ma impiedic, de cele mai dure materiale. Momentan nu mai e acea persoana, acea umbra care sa ma prinda in zbor, pentru a trece peste piedici, nici sa ma protejeze de lovitura, pe care urmeaza s-o primesc datorita grinzii. Rorurile s-au schimbat. Sper sa fiu si eu,la randul meu, acea umbra gri, colacul de salvare. din marea involburata. Fiecare etapa e ca si cum ai fi pierdut in ocean, te simtit ca un pestisor pierdut printre rechini, balene, plante uriase, dar si de plasele pescarilor. Nu stii incotro trebuie sa te indrepti si daca e cineva cu tine. De fapt esti SINGUR!

La fel de adevarat se spune si ca "ce nu te omoara te face mai puternic"! Provocarile si situatiile in care vom fi pusi sunt ca valurile, vin repede, sunt mici sau mari, linistite sau nelinistite, te doboara sau nu si cel mai important, sunt fara de sfarsit. Dar de ce, cat si pana cand?!

Nevroza

Foarte ciudat cand esti singur in lumea ta. Unde doar gandurile, trairile si sperantele iti sunt prietene. Multe si multi au disparut... la fel ca nisipul luat de valuri. Furtuna inca persista, in urma a lasat doar pulbere din lucrurile cele mai importante, de care ea ar fi avut nevoie. Imaginile sunt gri sau sterse. Cum sa refaca puzzle-ul care reprezentand viata ei aproape perfecta, o va face fericita?! Nimic nu mai e la fel... Totul s-a schimbat! E o straina in propria sa viata, o pata neagra pe un fond alb, o floare ofilita printre mii de flori vii, o pasare cu aripi frante careia zborul ii va fi strain.
Alearga haotic pe un drum care pare fara sfarsit, incercand sa caute cauze si raspunsuri... Drumul e lung, iar la un moment dat din el se desprind alte doua. Niciodata nu nimereste drumul cel bun. E ca la ruleta... e trist cand te gandesti ca viata ta depinde doar de o alegere sau o miscare gresita. La randul lor, din cele doua drumuri se desprind altele... si persista in cautare.

E naiva precum un copil, e constienta ca nu va fi cum era odata, nici ea, nici viata ei. Insa e mai simplu sa se minta, decat sa recunoasca ca trecutul nu se intoarce.

Back again

        Hello, everyone! La sugestia unei persone dragi mie, m-am reapucat sa scriu. ::X )) Nu ne-am vorbit de cateva zile pentru ca ne-am certat :)) :X :)) Oricum, ideea e ca cele doua cuvinte spuse acum vreo ora, au avut influenta asupra mea si m-am apucat, iar sa ii dau viata blogului prin aberatiile mele :))  Foarte frumos! :D :))   So... stay in touch! :X :* >:D< 

                                   PORTRET :) 

       Un creion? Hm… nu risipi mina făcând nişte mâzgălituri fără noimă, contureaza-ţi visul, iar pe urmă, dă-i culoare! 

       Floarea de mac? Nu e doar o floare sălbatică! Numai culoarea ei, pe atât de simplă, pe atât de controversată, nimic nu te va stimula mai bine in acţiunile tale.

      O lumânare? Poate… Preţuieşte  momentele de caldură şi de pasiune pe care ţi le oferă flacăra, ceara nu e infinită.

     O clepsidră? Cine ştie… nu sta nepăsător uitându-te la nisipul care se scurge firicel cu firicel, profită de timp şi fă-ţi clipele acelea minunate. 

       Ploaia? Nu te adăposti de ea, de frică să nu te uzi sau să îţi strici coafura, bucură-te de stropii ei, nimeni nu te va mai îmbrătişa aşa.

 

       O lămâie? E acră, da, la început, dar gândeşte-te că nimic nu te face să simţi fiorii ăia.

       Ochii căprui? Cu siguranţă culoarea cea mai comună, dar nu uita ca sunt cei mai blânzi ochi si cei mai intriganţi în acelaşi timp.  

       O cămaşă? Zici că e doar o cârpă şi atat, ai încă vreo 15 tricouri în dulapul tău cel mare, care o pot înlocui, dar NU!  Nu te vei simţi la fel de lejer in ele, nici nu vei avea aceeaşi senzaţie de sigurantă, dar si senzualitate.

       O cheie? Nu doar te ajută sa deschizi uşa casei, ci a unui adevărat paradis unde te simţi in largul tău.

       Un jurnal? Aparent, un caiet ţinut la loc sigur, unde îti notezi toate chestiile mai puţin sau mai mult importante, dar NU! E ca o persoană de care ai nevoie, mereu e acolo, nu te dezamăgeşte, întotdeauna te ascultă, te întelege, nu te critică şi niciodată nu te părăseşte

       Un fluture? Poate… dacă nu te bucuri când trebuie de gingăşia şi de libertatea pe care ţi-o transmite prin jocul lui în aer şi culorile trupuşorului sau, gandeste-te că peste 3 zile, moare, viaţa lui e scurtă.

 

De câte ori nu încerci să cauţi acel ceva care să îti aducă liniştea, într-un oraş veşnic agitat, în care lumea aleargă înnebunită, fără un scop anume? O linişte de care ai atâta nevoie şi după care tânjeşte fiecare parte a corpului tău... dar atunci cănd o găseşti, nu eşti în stare să-i întelegi adevărata valoare... Şi renunţi... Mă întreb, oare merită să mai incerci???